E un microblog, creat de un incepator. Vreau sa scriu aici toate prostiile ce-mi trec prin cap, fara cenzura si fara frica ca ma prinde unu' la colt de strada si-mi da omoru'. O sa fie si fun si trist si in toate felurile. Ca mine.
joi, 12 martie 2009
Urasc muzica de genul asta!
Deci ce stil de linie melodica are, s-a terminat!
Si, va rog, nu va uitati la videoclip in timp ce ascultati versurile! Ori una Ori alta!!!! Ca omu' e sarit!
Mi-a dat sa ascult aceasta melodie un tip care stie ca nu-mi plac melodiile ZDRANG ZDRANG, dar se pare ca stia el ce stia! Bravo mai! Meriti un fel de hug :))
Fara nici o legatura!
Pentru ca asa sunt eu, adica "fara nici o legatura" am facut acest post, imediat dupa celalalt. Mai exact! In timp ce scriam despre parcangii ma gandeam la urmatoarele lucruri. 1. La Mircea Badea care spune "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul".
2. La baietii de la Top Gear care au facut acea campanie cu "bizonii in trafic" si cu "motto"-urile alea ff tari! si 3. Ma gandeam la faptul ca vreau sa va arat ce si cum depre un film "Seven Pounds".
O sa va spun inca de la inceput ca este vorba despre un copy-paste...tot al meu este scrisul si dincolo....dar...e pe un alt site. Ideea e urmatoarea. Ma doare spatele. Si ma dor ochii! Dar vreau sa cititi chestia asta si o sa dau copy-paste!
Pentru cei care nu inteleg la ce ma refer, e un film. Pentru cei care stiau despre ce vorbesc inteleg, probabil, de ce scriu despre el.
Seven Pounds....
"Ciudat e ca oamenii au inceput sa faca si filme realiste, fara happy end. M-am uitat la filmul asta si pe la jumate am inceput sa plang. Si totusi, m-am incapatanat cu stoicism sa cred ca va fi cu happy end, asa ca pe la sfarsit m-am mai oprit din dat apa la soareci...
O idee minunata, care m-a facut sa ma simt ingrozitor. Si sa ma gandesc la cum ar fi viata fara tot ce am acum. Ciudat, probabil starea asta o sa ma tina cateva zile, dupa care o sa uit...o sa revin la ignoranta si zbuciumeala mea...o sa ma indragostesc de cine nu trebuie, o sa pierd vremea, o sa fac lucruri inutile, o sa spun rautati si o sa regret trecutul, ingorand prezentul si dand dracu' viitorul (nu, asta nu e a mea, dar se potriveste).
O sa imi para rau pentru ca o sa imi fie aproape imposibil sa ma schimb, dar promit sa tin minte si sa scutur din cap cand fac vreo prostie...si sa invat sa spun ca "imi pare rau" atunci cand simt asta. O sa las la o parte orgoliul si o sa imi para rau pentru cei care nu vor stii sa aprecieze asta si vor profita. Sunt degeaba(ei).
O sa ma indragostesc la fel de repede si o sa ma plictisesc la fel de repede, dar o sa invat sa nu mai las pe nimeni sa se joace cu sentimentele mele.
Si, va sfatuiesc sa va uitati la filmul asta...fetelor, cu un pachet de servetele langa voi! "
Promishii...baieti de la parcare
Ce naiba o fi in capul meu sa le acord atata importanta?! Habar nu am. Dar sper sa sune bine. Si sunt convinsa ca cel putin unul din voi s-a intalnit cu astel de ocazii. O sa incerc sa ii categorisesc...(doamne ce foame imi e, sper sa nu mananc tastele pana apuc sa pun postarea on-line..:( ).
NumerO 1: Aici ii vom pune pe cei mai putin interesanti, si anume: Agaricii.
Cine sunt ei si de unde vinE? Vin din diverse cartiere saracacioase ale Bucurestiului, daca nu cumva din alte orase...s-au prelins aici la noi in "Bucale' " si acum sunt "capitalisti" deci oameni cu valoare! Si ce fac ei??!! Pai ce sa faca?! Bine mersi, voi?! Uite, stau si ei la cafenele de basini, mai prin Dorobanti, mai prin Romana, din cand in cand ii vezi chiar si pe langa facultati (astia sunt cei fara prea mari pretentii). Bun bun, pun pariu ca deja recunoasteti stilul.
Si tu vii, incet asa...tot la basini, mergi in figuri cautandu-ti un loc de parcare. Si te uiti atent/a...si HA!!! l-ai ochit! Al tau e! Pui avariile si mergi incet si sigur spre el! Cand ajungi in dreptul lui TZAC!!! In dreptul tau apare un EL (intotdeauna e un el, ati observat?! probabil ca el fiind barbatul in casa nu o poate lasa pe Femeia Lui sa munceshte!) si acest EL te ghideaza p'acolo prin jungla parcarii.
Deja esti parcat de vreo 2 minute el tot se chinuie cu indicatii. Uneori, daca ai noroc si esti femeie iti si deschide politicos usa la acaret. Alteori nu. Si te dai jos. Si auzi: "Shefa! Da si mie de o bere, traiasca familia ta!" Si tu te uiti urat si intorci capul si pleci. Si atunci se aude "N-auzi? am aicea grija da masina matale! Ca sa nu ti-o zgarie astia!" aici deja esti nervos/nervoasa. Nu mai intorci capul sa te uiti la el, iti iei aerele de figuri de Dorobanti si pleci!
NumerO 2: Badigarzii.
Cu astia ce-i?! Pai ei sunt oamenii aceia bine facuti (prea bine facuti) - si nu pentru ca li se vad paratelele si au muschii frumos lucrati...ci pentru ca au de la 100 de kg in sus (altfel nu poti sa te faci badigard frateeee)-. Si sunt de 2 ori cat mine in inaltime. Nu stiu despre voi, dar eu am 1.54 m, deci sa tot fie de 2 ori cat mine!
Scenariul!? Te duci sambata noaptea in club. Te duci pe la 12 ca sa gasesti loc de parcare, eventual, FARA BANI!!!!! Bine, ca tine mai gandesc inca alti 53647753 de oameni! Si ei vin tot la 12! Asa k, tu te duci si mai devreme, si mai devreme, pana cand o sa dormi inca de vineri noaptea in fata clubului, ca sambata sa ai locul de parcare asigurat! In fine....Imbracat/a frumos, semi elegant, de fitze si figuri, pitziponceste, sau, in fine, stilul smuls, parchezi! Si la un moment dat langa masina ta, in negura noptii, o Umbra!!! Acea UMBRA!!! E EL, parcangiul, badigard!
A venit sa iti ceara taxa de protectie! Astia sunt mai civilizati, sunt imbracati in uniforma si nu plescaie seminte, pentru ca nu mai au loc de bani in mana! Si Iti zice suav "Buna seara!" Si un miros de bere ieftina te zapaceste irecuperabil! Ii raspunzi "Buna seara" si dai sa pleci. Dar ce sa vezi?! "Parcarea n-o achitati don'soara?" Si ii intinzi 5 RON, imaginandu-ti ca daca e parcangiu pfoesionist si badigard si tu parchezi pe o ditamai tarlaua plina de namol si total neorganizata sub forma de parcare e suficient.
Si el rade si zice "E 10 RON aicea" si ii zici "N-am schimbat" Sperand sa il impresionezi. Si zice "Va dau eu restul" Si te gandesti "Ha, l-am prins pe fraier! Sigur n-are rest la 500 RON, doamne si cat am muncit ca sa schimb tot maruntul ala in bancnota asta!!!" si zici "Bine, da-mi restul la 500 RON" Si auzi ca din pestera "Imediat!" apoi e momentul fatidic. Scoate teancul de bani din buzunar si incepe sa numere. Si numara, si numara si numara....si tu deja te gandesti ca daca aveai atatia bani erai demult insurat si plecat in Tahiti cu vreo pitzipoanca! Si iti da restul.
Da ma, da esti multumit, te umpli de namol, te freci de masinile murdare DAR, ai primit un sfat "Pliati-va oglinzile va rog, sa nu le rupa careva!"
NumerO 3: Carrefour/Cora/Mega Image/ Billa...BCR/BRD/ING...-ISHTII
Astia E top sa moara aia micii. Astia au cea mai mare responsabilitate! Apara locurile pentru handicapati sau locurile rezervate "clientilor". Bineinteles locurile respective sunt protejate de acele chestii stresante si mari si de fier si care se uita urat la tine! Dar si de EI! EI parcangiul.
Vii la cumparaturi. Si n-ai loc de parcare in nici o mega parcare de hypermaket...si te opresti deznadajduit cateva momente si te uiti dupa unu'. Unu' adik locu' de parcare. Si vine EL si iti sopteste aproape la geam..."Bag-o aicea shefa" si iti trage frumos acaretul ala de fier la o parte si iti face semn sa parchezi la handicapati. Si tu te conformezi. Ba chiar te mai si gandesti "Cand ma dau jos sa ma prefac ca schiopatez?" Ce crezi?! Nu-i nevoie! Poti sa si fii olog ca tot o sa iti ceara bani! Si iesi din masina uitandu-te rusinat in stanga, dreapta, sa nu te fi vazut cineva ca intretii relatii de afaceri cu parcangiul. Si auzi "Shefa, e bine aicea, o pazesc eu, da si mie un ban ca stii, ca nu ai voie sa parchezi aici" Aici intervine santajul Pararararam! Te uti urat si te gandesti "Beee...asta ma santajeaza, ia sa ma duc eu sa-l parasc la superiori". Apoi iti aduci aminte ca ai muulta treaba si ca n-are rost sa iti pierzi timpul cu un parcangiu...si cam aici se termina.
De fapt asta e si problema...ca ne gandim mereu ca nu are rost sa ne pierdem timpul cu un parcangiu...dar...toti gandim la fel, nu face nimeni nimci. Aici a intervenit “avocatul poporului” ce salasluieste in mine...dar chiar ma enerveaza chestia asta si mie imi vine sa ma razvratesc...si cateodata o si fac...d-aia saracuta mea masinuta e pliiiinnnaaa ochi de fel de fel de zgarieturi. Dar lasa ma...ca nu mor eu, nici ea, mai bine sa ii casapim p'astia de E mici si multi.