Tupeul la inaltime, exact: 1 metru 54 cm

Noiembrie 2009.

Nimic nou in viata mea de muuuulta vreme. "Sf. Andrei, sigur o sa apara ceva nou in viata mea, chit ca e o bluza misto!"...imi ziceam eu pe atunci. Si cred ca Doamne Doamne era focus pe mine in momentele alea, ca mi-a dat...din belsug!!

Primesc un telefon de la o tipa de la facultate. Habar n-aveam ce e cu ea, doar stiam ca o cheama Andreea. Ma invita in club Daimon (yak, mi-am zis, unde merg fitosii vara la piscina, no way!) ca cica de ziua Sf. Andrei primim o sampanie mok. (A, bun, daca e mok vin :)) ). Eu imi invitasem deja cativa prieteni la un ceai la Green Tea. Nu eram hotarata daca sa ma duc. Dar...what the fuck! Ma duc!

Si m-am dus.

Diamon: intru insotita de prietenul meu Stefan, da, da, cel cu "picioare finute de pod"! Si am stat insotita vreo 5 minute, pentru ca el vazand cata lume...multa, lume culta....(varsta medie 16 ani + PIMP-ii de rigoare), s-a carat! Eu stiam fix 3 persoane de la o masa de...20, 25?! Toti 3 erau colegii mei de scoala, dar cu care nu schimbasem niciodata nici o vorba. Pe Andreea am recunoscut-o dupa culoarea parului...mov, galben, bleu, kaki, wtf?!?!

Arunc o privire in jur, deja apar primele complexe, la o masa mai acana asa, o pustoaica dansa lasciv cu buricul la vedere...si pe ce abdomen salashluia buricul respectiv, haba haba :D...In rest, toti colegii ei de...liceu (sper) dansau care mai de care mai pe langa ritm. La o alta masa, maharii clubului, la alta, pitzipoancele de companie (companie privata, fara resturcutrari din cauza crizei)...si tot asa, clubul destul de gol. Tot facand eu inspectia de rigoare, arunc o privire catre pupitrul DJ-ului...2 baieti, de baieti :).

Incerc sa fac o gluma cu colegii mei: "Daca vreti sa imi faceti cadou de ziua mea, pai...il vreau pe ALA - aka: ALA Brunet, inalt, de la DJ, care face poze". Deci asa a inceput totul: o gluma. Cadou de ziua mea :)))

Si ma apuca zbantuiala, muzica draguta ce-i drept, si dansez si dansez si...ghici ce, dansez...de una singura ca nebuna. Nu ma deranja, chiar ma simteam bine. Ha, o adevarata bomba sexy, mi-au oferit maharii de la masa "ceva de baut papusa?"..."apa plata"! si am primit apa plata, chiar 3 sticle! Ha!

Si se face tarziu, copiii cu meditatii a doua zi s-au carat, lumea s-a imbatat, eu ma holbam la EL. Brunet, inalt care tot facea poze, incontinuuuuuu!!!!!! Nu mie! (Am presupus ca nu are rezolutie buna si nu incap in frame). "Ba, e al dracu de frumusel asta...nu s-ar uita neam la mine" - si ce crezi?! aveam dreptate, nu se uitam neam la mine :)).

Legatura cu titlul: Vine ora 3, vine ora 3 jumate, daje se golea, eu trebuia sa plec acasa, si asa zicea lumea k sunt nebuna ca dansez singura si k o destrabalata. "curaj Andreea, curaj!". HA! Momentul oportun. EL, se duce pa o canapea sa se uite la poze. L-am prins! L-am luat prin invaluire. Si l-am intrebat, in stilul caracteristic: "Auzi, azi e ziua mea, imi faci cadou nr tau de telefon?" Shit....nu trecuse nici o nano-secunda, si deja regretam, rau! "Of Andreea, ce faci, taci Andreea, taci!"...Dar nu, gura mea vorbea singura! El a ras, m-a chemat langa el pe canapea si a zis "Da, noteaza: ..." Eu: "Daca te sun cine ma injura, nevasta sau iubita"...El: "Nimeni, nu exista!" Eu, in gand: "Mda, cred ca am mai auzit replica asta pe undeva". Zis si facut, am notat nr de telefon! Momentul critic: Eu: "Cum te cheama?" El: "RAZVAN" Eu: ---------- am murit, m-am trezit la Floreasca la terapie intensiva! (Explicatie pentru cei care chiar nu au cum sa inteleaga. De prin 2008 pe mine m-a apucat o boala cu numele de Razvan. Un fetis, o nebunie, pe toti pe care ii cunostea ii intrebam "Te cheama Razvan? Daca nu, pot sa iti spun Razvan, indiferent cum te-o chema?". Si faceam misto pe tema asta...mult mult misto. Dar eu imi doream un iubit cu numele de Razvan! Eram obsedata de numele de Razvan)

M-am trezit! Analizam situatia: 1. avem una bucata baiat frumos de pica, brunet, inalt, haios, cu un zambet criminal. 2. avem nume de cod: Razvan. Ce mai ramane? 3. sa il facem iubitul meu. Cam greu. I-am dat un mesaj sa imi cer scuze daca am fost impertinenta...(nu stiam eu pe atunci ce zace in el...micul monstru din Bucuresti, furia femeilor, spaima barbatilor, un Narcis modern). A zis no problem. Tupeul meu a continuat (sau rusinea mea nu se mai oprea, gura mea nu mai tacea!). L-am intrebat daca iesim la un suc. Si am iesit. Pe 30 noiembrie 2009.

De ziua mea. Si...pe fiecare 30 de atunci primesc cate un trandafir rosu. Si, in fiecare zi ma saruta, alinta si iubeste, cadoul de ziua mea.

Tupeul la 1m54cm e de bun augur! Daca nu riscam nu castigam!